Moscheea Albastră este o capodoperă a arhitecturii otomane, prezentând un amestec armonios de influențe islamice și bizantine. Finalizat în 1616, acesta reflectă strălucirea arhitectului Mehmet Ağa. Cele șase minarete izbitoare ale moscheii, cupolele în cascadă și dalele albastre complexe Iznik sunt caracteristicile sale definitorii. De asemenea, se spune că grandoarea și eleganța sa au fost inspirate de capodopera atemporală Hagia Sofia.
Domul central, flancat de domuri mai mici și semidomuri, creează un interior expansiv, dar echilibrat. Exteriorul, împodobit cu cupole în cascadă și minarete subțiri, prezintă o siluetă impresionantă pe linia orizontului Istanbulului. Plăcile albastre, de la care provine numele Moscheii Sultanahmet, prezintă modele florale complicate și caligrafie. Arcadele curții, fântânile pentru abluțiuni și sala spațioasă de rugăciuni sporesc și mai mult frumusețea moscheii, făcând din aceasta o capodoperă atemporală a arhitecturii islamice.






